Stăteam la gura sobei cu bunica și sora mea mai mică. Bunica ne poveste povesti dintr-o carte plina de praf găsită în podul casei.
Un poveste era vorba despre o împărăteasă pe nume Miorlana. Această împărăteasă era oarecum deosebită. Ea nu accepta să i se pună întrebări. De puține ori consecințele erau cam grave. Soldații ne știind ce sa facă montsu tunurile greșit și nu câștigau războaiele, bucatareasa nu ii știa gusturile așa că mâncarea nu era tocmai pe placul ei, gradinareasa nu știa ce flori ii plac și unde ar vrea să le planteze. Câteodată în împărăție se instala un haos. De alte ori totul mergea bine.
Într-o zi veni la palat, Excelența Sa ducele. Era atât de tânăr și nu știa regulile stupide ale Miorlanei. Aceștia aveau de făcut un proiect despre agricultură. Din întâmplare Excelența sa a întrebat-o ce vor planta pe acele pământuri.
Miorlana s-a enervat. Excelența sa și - a dat seama ca a greșit. Era calm și parcă râdea de atitudinea ei de copil și de regula ei. Acesta i-a explicat ca ar trebui să renunțe la această atitudine. Că ar trebui să se maturizeze.
După câțiva ani lucrurile au avut o întorsătură uriașă. Împărăteasa era mult mai deschisă spre a comunica. Chiar și acum se mai supăra când îi puneai întrebări frecvente și fără logică.
Cu ajutorul ducelui a devenit un conducător mai bun și mai matur dar și- a păstrat și latura copilăroasă.
Idei principale:
1. Împărăteasa Miorlana nu accepta să i se pună întrebări de aceea lucrurile nu ieșeau mereu cum voia ea.
2. Într-o zi veni la palat un duce cu care împărăteasa avea un proiect.
3. Ducele a descoperit că Miorlana se enerva atunci când ii puneai întrebări.
4. Cu ajutorul excelenței sale Miorlana a reușit să depășească atitudinea de copil.
Sper că te-am ajutat!
Dacă îți place te rog să îmi dai coroană!
