👤

va rog seriozitate
Scoateti toate verbele din textul dat


S-a deșteptat prisaca din poiană
Subt uriașul clopot de azur,
Și sună tot cuprinsul dimprejur,
De-ai spune că o harfă-eoliană
E aninată undeva de-un ram...

De-ar fi să stai nesigur la răscruce,
Căci pretutindeni murmurul l-auzi,
Asemeni unui tainic călăuz,
Te cheamă, te îmbie și te duce,
Fără să vrei, al florilor parfum...

Poiana pare-o uriașă floare,
Ce schimbă curcubeie de culori,
Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori,
Din care ies scîntei rătăcitoare
Ce se aprind în aer și dispar.

Ca niște temple în miniatură
Ce ar serba un cult misterios,
În raiu-acesta-atîta de frumos
Lăsat anume parcă de natură,
Stau albii stupi subt streșinele lor.
 
Neobosite-aleargă în lumină
Albinele zburînd din loc în loc,
Acum se-nclină-un fir de siminoc,
Acum se-nalță galben-o sulcină,
Și mursa-n aur se preschimbă-ncet.

Dar iată că pe-un urdiniș apare
Aleasa între-atîtea mii de vieți,
Și trîntorii amanți de soare beți
Simțind imperioasa ei chemare,
Tresar prelung din somnolența lor.


Răspuns :

S-A DEŞTEPTAT prisaca din poiană

Subt uriașul clopot de azur,

Și SUNĂ tot cuprinsul dimprejur,

De-AI SPUNE că o harfă-eoliană

E ANINATĂ undeva de-un ram...

De-AR FI SĂ STAI nesigur la răscruce,

Căci pretutindeni murmurul l-AUZI,

Asemeni unui tainic călăuz,

Te CHEAMĂ, te ÎMBIE și te DUCE,

Fără SĂ VREI, al florilor parfum...

Poiana PARE-o uriașă floare,

Ce SCHIMBĂ curcubeie de culori,

Dar NU- I o floare, ci SUNT mii de flori,

Din care IES scîntei rătăcitoatoare

Ce SE APRIND în aer și DISPAR.

Ca niște temple în miniatură

Ce AR SERBA un cult misterios,

În raiu-acesta-atîta de frumos

Lăsat anume parcă de natură,

STAU albii stupi subt streșinele lor.

Neobosite - ALEARGĂ în lumină

Albinele ZBURÂND din loc în loc,

Acum SE-NCLINĂ-un fir de siminoc,

Acum SE-NALŢĂ galben-o sulcină,

Și mursa-n aur SE-PRESCHIMBĂ-ncet.

Dar IATĂ că pe-un urdiniș APARE

Aleasa între-atîtea mii de vieți,

Și trîntorii amanți de soare beți

SIMŢIND imperioasa ei chemare,

TRESAR prelung din somnolența lor.

S-a deșteptat prisaca din poiană

Subt uriașul clopot de azur,

Și sună tot cuprinsul dimprejur,

De-ai spune că o harfă-eoliană

E aninată undeva de-un ram...

De-ar fi să stai nesigur la răscruce,

Căci pretutindeni murmurul l-auzi,

Asemeni unui tainic călăuz,

Te cheamă, te îmbie și te duce,

Fără să vrei, al florilor parfum...

Poiana pare-o uriașă floare,

Ce schimbă curcubeie de culori,

Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori,

Din care ies scîntei rătăcitoare

Ce se aprind în aer și dispar.

Ca niște temple în miniatură

Ce ar serba un cult misterios,

În raiu-acesta-atîta de frumos

Lăsat anume parcă de natură,

Stau albii stupi subt streșinele lor.

 

Neobosite-aleargă în lumină

Albinele zburînd din loc în loc,

Acum se-nclină-un fir de siminoc,

Acum se-nalță galben-o sulcină,

Și mursa-n aur se preschimbă-ncet.

Dar iată că pe-un urdiniș apare

Aleasa între-atîtea mii de vieți,

Și trîntorii amanți de soare beți

Simțind imperioasa ei chemare,

Tresar prelung din somnolența lor.