VA ROG FACETI REZUMAT LA ACEST TEXT DAU COROANAA!! URGEN!!





A fost odată ca niciodată când n-ar fi, nu s-ar povesti! A fost un crai, de care se
esti! A fost un crai, de care se dusese faima peste
noua fani şi peste nouă mări, că-n tineretea lui fusese viteaz mare: se bătuse cu zmeu, se
iteaz mare: se bătuse cu zmeii, se bătuse cu leii, se
bătuse cu paraleii, ajutat de trei cârlani" năzdrăvani.
Ce n-ar fi dat el, ca să aibă un băiat să-i semene si să-i chivernisească treburile, acum la barranee!
Dar... de la răposata crăiasă rămăsese numai cu fete trei la număr, si frumoase ca niste zane,
ingrijeau ca pe un mosneag, iar dintre caii năzdrăvani unul murise, altul pierise s-al treilea imbalanse.
in locul lor, cumpărase altii s-avea o herghelie-ntreagă, dar năzdrăvanul, ajuns martoaga, tot nu
mânca degeaba, că el căra gunoiul, el aducea apa de la fântână.
Intr-una din zile, craiul s-arătă foarte-ngrijorat. Când șezu la masă, c-un ochi râdea şi cu altul plângea.
Văzându-l așa, fata mai mare îl întrebă ce are, de c-un ochi râde şi cu-altul plânge?
- Sunt vesel şi râd, că vă am pe voi, dragile tatii, dar sunt trist şi plâng, c-am ajuns neputincios.
Impăratul mă cheamă la dânsul ca să-i împlinesc o slujbă, cum îi împlineam în tinerețe, și eu ostenesc de ici
până colo, necum să pot încălica pentru vro ispravă. Și i-o fi păsând împăratului, de vreme ce mă cheamă? [...]
Atunci fata mai mică:
- Știi ce, tată? Lasă-mă să-mi încerc și eu norocul. Ce-ar zice lumea, când ar afla că, din trei fete ale
dumitale, niciuna nu e de vreo ispravă!
- Ei, aş! Nu s-a putut duce sor'ta mai mare, n-a putut a mijlocie și o să poți tu, a mai mică din toate?
Zică lumea ce-o vrea. N-ai auzit că gura lumii numai pământul o astupă?
- Lasă-mă, tată, că mult mi-ar părea rău, de n-aș face și eu o-ncercare.
- Bine, te las, ca să nu-ti pară rău, dar vezi să nu iei şi tu dorinta drept putință!
- Eu nici nu mă laud că am să fac cine știe ce lucru mare, nici nu mă pripesc. Am să plec tocmai
peste o săptămână, că graba strică treaba!
A doua zi, se duse-n herghelie și se uită la toți caii [...], porunci slujitorilor s-aducă-n grajd o copaie plină cu
cărbuni aprinşi şi pe fiece cal să-l treacă pe lângă dânșii. Așa se și făcu; dar niciunul nu s-apropia de jăratic:
sforăia și întorcea capul. Numai mártoaga, când îi veni rândul, se repezi deodată la copaie și mâncă toţi cărbunii.
- Văz bine, stăpână, că ești hotărâtă și pricepută. Acum, fiindcă mă mai învioră jăraticul, să-ti spun
ce trebuie să faci. Trei zile să nu mă pui la nicio muncă, să mă hrănești cu lapte dulce și cu jăratic de corn,
iar slujitorii să mă spele cu vin. Pân-atunci să ceri craiului două lucruri: un căpăstru d-al meu și palosul ce
purta când s-a cununat, că fără ele n-o să putem face ispravă. [...]
Când toate fură gata, se sculă de dimineață, se-mbrăcă și se armă voinicește, înseuă și-nstrună calul,
isi luă bun-rămas de la surori, sărută lui tată-său mâna și porni, urmată de privirile curtenilor:
- Parcă e craiul, când era tânăr! zise baba găinăreasă.
- Ba si mai şi răspunse mos portar.
Si apucă drumul pe unde plecaseră și surorile-i mai mari. Craiul, pe d-altă parte, se duse la capul
podului şi se-mbrăcă c-o piele de balaur, ca s-o ispitească și pe dânsa de e tare de înger.
Pe drum, calul îi zise să-şi ia inima-n dinți și să nu-i fie frică de nimica, orice-ar vedea și orice-ar
întâlni, că fără de-ndrăzneală nu este vitejie.

​