Pentru inceput va pot spune ca sunt o mare (un) iubitoare de ființe necuvantatoare,dar cel mai mult ador catelusii.
De aceea am o cățelușa ,de fapt in bulgare mic de zăpadă, cret ,moale si pufos,iar in loc de ochisori are doi taciuni negri si blanzi.Este o ființă ce raspadeste veselie,si emana atâta dragoste încât nu ai cum sa nu nutresti aceleasi sentmente.Suntem foarte atasate una de cealaltă încât nu ne despărțim decat atunci cand merg la scoala.Când vin acasa e doar cu un pas distanta de mine urmarindu-mi fiecare gest iar din când in când scoate care un sunet pana vorbesc cu ea.Când ma asez la birou sa-mi fac temele sta in brațele mele foarte atenta de parca învățăm împreună. Când mergem la culcare spune noapte buna prin gesturi de alint apoi merge in cosul (patul)ei .
Nu as renunta niciodată la acest sufletel nevinovat,pentru ca o iubesc nespus
