- Unde ducem cufărul, boierule? întrebă unul din hamali
- Căutati o birjă, vin şi eu numaidecât! porunci călătorul
Apoi se apropie de locomotivă, arunca asupra ei un
cercetător şi, ridicând capul, îi zimbi mecanicului într-un chip
arăta că nu-s la primul lor schimb de priviri.
- Ei, multumit de călătorie, domnule? il intrebă mecanicula
sus.
- De la Barbosi încoace ai lăsat-o mai domol, răspunse Anton Lupan, căruia să-i spunem de
numele lui, o dată ce il-am aflat.
Mecanicul ridică din umeri, vrând să arate că nu-i vina lur:
-E terasamentul slab... Si p-ormă, podurile astea de lemn! Aud că o să le schimbe, ori o să le
intărească. La anu' o să mergem cu patruzeci de kilometri pe oră...
După ce mai schimbă cîteva cuvinte cu omul de pe locomotivă, călătorul nostru îşi luă rămas
bun de la el și se îndreptă spre ieşire, nu înainte de a arunca o privire asupra construcțiilor din jur
Era vadit că înnoirile acestea îl interesau cum nu se poate mai mult. Aceeaşi dorinţă de a vedea totul
de a afla, de a nu scăpa nimic din ochi îl făcuse să coboare prin gări, în timpul opririlor mai lungi, să
cerceteze şinele, traversele', macazurile?, semafoarele, să intre în vorbă cu mecanicul, ca şi când ar fi
fost inspector la drumul de fier. In spatele gării, hamalii încărcau anevoie cufărul într-o birjă micuţă,
cu un singur cal.
- Dumneata suie-te colea, pe capră, boierule, că-n spate nu mai ai loc! zise birjarul, uitându-se
amărât, când la cufăr, când la calul slăbuț.
- N-avea grijă de mine, răspunse stăpânul cufărului. Eu am să merg pe jos.
- Incotro o luăm?
- Mână în port!
Birjarul ridică sprâncenele, mirat:
- In port? D-apoi acu'nu-i niciun vapor!
- Dumneata mână, și-om vedea acolo ce-o fi.
Zicând acestea, călătorul porni la deal, spre oraș, cu pelerina și cu șapca la subsuoară, cu micul
geamantan în mână, lăsîndu-l pe birjar singur, ca şi cum nu i-ar mai fi păsat de el; de bună seamă, sau
era un om cu capul în nori, sau avea o încredere desăvârşită în semenii săi și mai cu seamă în birjari.
Ajungând în port îşi aruncă ochii în sus și-n jos, pe cheiul aproape pustiu, şi nezărindu-şi muşteriul
nicăieri rămase încurcat, în așteptarea lui.


Ideile principale urgent.Va rog ajutați-ma!​