Furtuna
Soarele dogorea din ce in ce mai puternic peste intreaga natura. Toate vietuitoarele s au ascuns,cautand prin iarba si sub copaci putina racoare. Totul parea neclintit ca intr-un loc de unde viata disparuse.
Deodata,pe cerul albastru si senin se iviră nenumarati nori plumburii. In vazduh rasuna un tunet răzleț,un prim semnal ce anunța ploaia.
Peste intreaga natura furtuna a pus stapanire. Șuvoaie nesfarsite de apa se rostogolesc din vazduh. Totul era o mare de zgomote. Tunete si fulgere spintecau cerul.iar natura se dezlănțuia cu furie. Padurea gemea...Vantul sufla in ritm crescator spulberând totul in calea sa. Copacii se văitau si se aplecau neputinciosi,iar animalele infricosate alergau din calea primejdiei. Șuvoaiele porneu la vale ducand cu ele frunze si crengi rupte.
Treptat zgomotele deveneau tot mai slabe. Vantul scadea in intensitate ,iar ploaia linistita s-a instalat peste natura răvășită.
Dupa un timp pe cer s-a ivit globul de aur al soarelui,iar natura scapata de praf si caldura zambea înviorată acestuia.
Furtuna trecuse...
