O întâmplare fericită
Era o simplă zi de școală, eram la lecția de geografie.
La sfârșitul lecției, profesoara ne spune că noi alegem tema pentru acasă, adică să facem o compunere, dar este de recomandat să facem un proiect interesant și frumos, cu informații și imagini. Toți elevii au făcut compuneri, deși au fost și printre care au fost în cutare sau cutare loc, au făcut aia și aia, și nu au avut timp pentru teme; dar eu am făcut un proiect, nu eram sigur/ă că voi lua notă mare, căci imagini, nu am avut de unde să iau așa că le-am făcut destul de caraghioase, informațiile, erau plictisitoare și nici un elev nu m-ar asculta, am avut un rebus, câteva ghicitori, niște concursuri și un joc.
Acum, era momentul decisiv, prezint truda mea de toată seara, riscând să mă fac de rușine față d elevi; sau să nu prezint ascunzându-l de rușine. Eh, știi ceva? Îl prezint și gata!
Am ieșit în față ținând strâns rigla în mână cât să nu tremur, și am început, am fost uimit să văd că elevii chear au fost interesați de ceea ce am făcut eu, au fost foarte activi și atenți la informații, la rebus, toată lumea era numai ochi și urechi.
Cât despre profesoară, se uita cu plăcere câștigându-i încrederea. La sfârși mi-a cerut agenda.. am împietrit, de frică credeam că nu-i plăcea, dar.. am întrăznit.. Am văzut din bancă că scria ceva, și, când mi-a înmânat-o, mi-a zis: „Bravo!” Când am deschis agenda așteptându-mă la ce era mai rău, am văzut scris „10+” și „Bravo, ești un elev străduitor și harnic, nu m-am așteptat de la tine! Bravo și mult succes, să nu faci o dată pe an!”
Am fost atât de fericit! Nu mă așteptasem, dar, a fost chear „O întâmplare fericită!”
