Argumentele pentru demonstrarea existentei autorului omniscient sunt: prezenta verbelor la persoana a III-a ("se suira", "ca vede", "se tangui" etc.) si prezenta pronumelor la persoana a III-a ("ea", "i-i dat", " a impuns-o" etc.). De asemenea, autorul, fiind unul omniscient, cunoaste totul despre presonaje impreuna cu sentimentele si gandurile lor( "i se paru", " sopti cu ingrijorare", " i se batu inima" etc.)
