Camil Petrescu refuza sa fie un prozator traditional care isi marcheaza opera cu omniprezenta si omniscienta naratorului si cu obiectivitatea actiunii.
Renunta la naratorul clasic,atribuindu-le personajelor centrale ale romanelor,rolul de narator,astfel creeand *eul naratorului*(un observator ce reda mediului inconjurator infatisat exclusiv sub constiinta acestor personaje).
Consecintele acestuia care se disting in structura romanului sunt:
-subiectivitatea actiunii;
-relatarea la persoana I;
-perspectiva unica;
-substantialismul(element ce presupune descoperirea treptata a realitatii si a personajelor,de catre constiinta)
Sper ca am ajutat
