- Bunicule, mi-ai putea spune cum era cand tu erai mic?
- Desigur! Eu când eram mic nu existau telefoane din-acestea! Dacă voiai să ieși afară cu un prieten nu il puteai suna ca acum, ci te duceai la el acasă să-l chemi. Dacă îl lăsa afară stateam o zi întreagă afară! Imi amintesc cum veneam seara la 22:00 acasă.
- Pai și nu te certa străbunica?
- Normal ca mă certa, nu aveam de unde sa știu ca era 22:00. Eu intram in casă când intrau si ceilalți!
- Cum era la școală?
- Era foarte frumos. Toți copii ne duceam in uniformă la școală , profesorii aveau si ei „uniforma”. Mereu trebuia sa înveți sau să-ți faci temele, sa nu vorbești cu colegul de bancă. Dacă nu respectai regulile primeai cate o tigla peste mână , vreo creta in cap. Nu știu de alții, dar eu unul am primit multe crete in cap.
- Ce regului stricte erau atunci...
- Da!
- Multumesc ca mi-ai povestit despre copilaria ta!
- Cu mare plăcere!
