Era o fetita mărunțica, însă voinica și plinuța. Rochiță de doc albastru stătea strâmba și în chip cu totul nepermis pe trupusorul ei. Botinutele ii erau pline de colb și cu șireturile desfăcute. Coltunii cazusera și arătau niște piciorușe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curați. Capu-i era foarte scurt tuns, băiateste, și arata în rotunzimea lui felurite bulbucaturi neregulamentare. Nasusoru-i mititel ar fi avut nevoie de batista, lucru pe care-l dovedeau și mânicile rochiței. Gura-i era cam mare și obrajii prea rosi. Nu era deloc frumușică și delicata duduia Lizuca. Numai ochii caprii, umbriti de gene negre, aveau în ei câte-o mica floare de lumina. Fără sa stea deloc în cumpănă și fără să-i pese de nobila adunare, Lizuca pași ușor,
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.