-Soră,de ce te ţi mereu aşa de măreată,ii spuse trandafirul zambilei,pentru că si tu esti o floare la fel ca si noi!
-Da,mă ţin măreaţă pentru că am motive si sunt cea mai frumoasă din grădina asta!
-Eu nu sunt frumoasă,spuse tristă o lăcrimioară,am o culoare prea ştearsă si incep să mă vestejesc,mai ales că am câteva petale rupte de copii!Ce mai viată am ,te invidiez zambilo!
-Nu trebuie să fi geloasă,asta îţi este soarta.Trebuie să accepţi adevarul ,eu sunt mai frumoasă si nu te compari cu mine.
-Da tu eşti frumoasă,dar nu contează frumuseţea exterioară,contează să ai un suflet bun.Asta înseammă totul.Eu sunt modestă şi nu îmî place lauda,dar tu mereu esti mândră si lacomă.
-Mă laud pentru că am cu ce!
-Bine,o să mai vedem noi,când o să îţi rupă copii petalele nu o să mai fi asa de frumoasă!
