Desi la prima vedere afirmatia pare adevarata, totusi nu e.In sub-text se afla ideea chinului vesnic in iad, chin ce ar incepe dupa incheierea unei vieti pline de pacat.Ideea iadului vesnic nu poate fi adevarata in contextul existentei unui Dumnezeu drept si bun.Unde e dreptatea daca nu este respectat principiul proportionalitatii?Pentru o fapta minora, chinuri vesnice...Asta nu edreptate! Apoi Dumnezeul care permite existenta iadului vesnic nu e este nici bun, din moment ce nu doreste eliminarea permanenta a raului, chiar daca respectivul rau este restrans doar la iad...Apostolul Pavel spune ca plata pacatului este moartea.Totii sfintii au murit, deci nu exista sfant care sa nu fi pacatuit.Deci daca sfintii n-au reusit sa puna in aplicare afirmatia, cum ar putea sa faca asta un om obisnuit?
