In poezia Fara tara de Octavian Goga ai predilecţia pentru teme precum pământul şi muncile câmpului, legătura cu pământul, cultul neamului şi al înaintaşilor, continuitatea generaţiilor, întoarcerea înlocurile natale, casa şi biserica : "Acolo-n satul meu din deal,/Sunt ţipătul muiat în sânge/Al văduvelor din Ardeal./Sunt solul dragostei şi-al urii,/Un visător de biruinţi,/Ce port blesteme-n cerul gurii,/Drept moştenire din părinţi."
"Pe cei încrezători în fraţi,/V-am plâns la fiecare poartă/Durerea morţilor uitaţi."
Este si preocuparea pentru satul românesc ca vatră a spiritualităţii autohtone
Eu sunt un om fără de ţară, [...]/Ce-am rătăcit să v-aduc vouă/Poveştile din ţara mea.
