Într-o iesle țestoasa plecă să se plimbe puțin pe malul râului.
Își lăsă carapacea acasă. Se plimba ea pe ici pe colo și o găsi un papagal și începu să râdă. Se mai plimba ea și o zăriră o mulțime de peștișori de aur și începură să râdă de ea. După puțin timp o zăriră un pinguin și râse și el de ea. Era obosită deja și se porni spre casă. Era tristă și mergea foarte încet, un iepure o zări și începu să râdă de ea că este urâtă și merge greu.
O fetiță blândă o zări și începu să o mângâie. Plecă acasă unde o aștepta un pătuț cald.
A doua zi își luă carapacea și observă că nimeni nu mai râde de ea, de atunci ea nu își mai prăpădește carapacea deoarece nu mai dorește să râdă toți de ea.
