Il vad in fiecare dimineata. Sta trist si se uita cu ochii sclipitori la toate persoanele nepasatoare ce trec pe langa el. I-am pus numele Patrocle pentru ca mi se parea amuzant insa el este un caine trist. Este infometat, se vede, insa oamenilor grabiti nu le pasa, ba chiar il izgonesc. Cateodata vad copii ce râd de el si il lovesc.
Imi este mila de el. Sunt singura persoana care imparte cu el bucata de paine pe care o are. El s-a atasat de mine, si eu de el. Este un caine bun care nu face niciun rau nimanui. Insa ceilalti nu inteleg acest lucru.
In fiecare zi sper ca cineva cu un suflet bun il va lua acasa si va avea grija de el. Din mare nefericire aceasta persoana nu sunt eu, parintii nu accepta. Asta ma intristeaza dar macar il pot vedea si ii pot da de mancare in fiecare dimineata cand astept trenul in gara.
