Răspuns :
Cer şi pământ
Noapte de Făurar cu fulgi ce ard în cer, lăsând altă dâră de Crai Nou. De la fereastra rece-caldă, se zăreşte frumos cum şade, bine, dumnealui pe cer. Stele duium, clipocind tăinuit, răsfirând inimi şi-aş- teptând tot inimi. Şi noaptea coboară, tot coboară ... şi inima ticăie, ticăie-n ritm de neuitare. Peste tot tăcere, stele şi pământ ce odihnesc trupuri şi paşi, stele şi pământ ce-ngăduie pacea şi tihna tuturora în iarnă cea dalbă, cu omât strivit de ger. E noapte deplină, cu umbre mici şi mari, cu arbori apăsaţi de nea, ce stau dinaintea casei, în vechea pădure. Umbre de mesteceni străjeri, arătări nedesluşite, dar intuite, de falnici brazi, îmbracă şi noaptea de Făurar. Aproape, tot mai aproape, gerul oglindeşte cerul ... noaptea-i plină de stele ce şuşotesc parcă poveşti ... Şi din inalt se rupe o stea ce coboară, coboară, tot coboară ... Fereastra licăre şi doare, doare trupul! Cerul şi pământul primesc un om.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.