Călătorie in spatiul cosmic
Nici mie nu îmi venea sa cred că fusesem nominalizat/a la un concurs sa merg in spatiu. Era o zi de sâmbătă foarte însorita.
Toți erau fericiți pentru mine, însă eu avem o frica in mine , aceea ca nu aveam sa ma mai intorc pe pamânt. Cu mine a venit un astronaut ce mă sfatui să nu dau inapoi și sa nu-mi fie frica de nimic , pentru ca doar asa aveam sa cuceresc universul. El veni cu mine, asta m a ajutat pentru ca nu imi mai era frică.
Era timpul să imi iau costumul si sa urc in racheta, urma să decolăm. Totul era ca un vis implinit, nu credeam ca că poate fi posibil. Racheta prinse viteză din ce in ce mai mare, credeam ca avea sa explodeze de la atata căldură. Nu imi venea sa cred, eram înconjurat/ă de o multime de stele. Întreaga galaxie era in fața ochilor mei. Planetele erau fascinante, exact ca in manuale.
Abia așteptam sa le povestesc colegilor mei minunea pe care am vazut o , ce poarta numele de "Spatiul Cosmic" .
Ps: Sper ca te-am ajutat !! :)))
