Dragă măicuță, dragă tăicuțule, dragii mei cei mai dragi,
Iacă, sunt de-amu trecător prin ăst târg cel mare din inima Moldovei,
care nu este altul decât Iașiul.
E vânzoleală mare de oameni aici, fiecare cu treburi sau numa
cu petreceri de timp, de fală, de plictis.
Mă cuprinde așa, uneori, o dulceață de dor, ce mi se urcă
până-n adâncul ochilor, și parcă- mi apar, printre duioase
lacrimi, meleagurile noastre dragi, și pe domniile voastre
parcă v-aș zări, cum vă pierdeți cu firea și privirea spre
multele zări, așteptându-mă să mă întorc sănătos acasă.
Dar o veni sorocul, așa cum numai bunul Moș de pe deasupra
norilor știe neștiutul răboj al zilelor noastre, iar eu mă voi ivi,
așa pe negândite, în pragul casei părintești, pe care-l sfințesc
și ziua și noaptea în sufletul meu călător peste albii străine.
Până pe-atunci, mă zoresc să vă zic s-aveți încredere în mine
și-n ziua care mă va -nturna voinic și mintos către casă.
Cu plecăciune și închinare către domniile voastre, v-am scris
toate aste gânduri eu, băietul de mai ieri, și băietul de azi,
Nică.
