.........
Într-o zi de primavara,stateam si ma gandeam cum ca ar trebui sa pretuiesc asemenea vremuri,VREMURI CE N-OR SA MAI FIE.
Cand se facu seara,ma gandisem ca as putea sa merg pe câmpia de langa noi,o campie atat de frumoasa si de lunga,LUNGA CAT E DRUMUL DIN PAMANT LA CER.Ajunsa acolo,ma intinsesem pe spate admirand cerul care era strabatut de un FUM CALD SI AMARUI,iar HARNICILE STELE,stau acolo si ne incanta pe noi cu stralucirea lor.
Astfel am reusit sa imi dau seama cat de minunata e viata.Pe acea campie m-am simtit ca in BASMELE DE URGIE.
