Voi spune câte ceva despre fiecare lucru încercuit de tine. Astea sunt lucrurile pe care eu le-aș scrie, sper ca îți sunt de ajutor. Cu toate astea legate, eu zic ca iese un cuprins cât de cât consistent.
1. "Eu am răs, n-am zis nimica."
Versul semnifica atitudinea pasivă a eului liric în acel moment pe care și-l amintește.
*( eu nu m-aș lega de acest vers pentru că nu spune nimic despre mesaj )
2. "De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o știe,
Căci va fi sub pălărie -
Ș-apoi cine treabă are!
"
Această strofă prezintă perfect tema iubirii a acestei poezii și pune în evidență dorința eului liric de a petrece cât mai mult timp cu persoana iubită și de a trai momente de neuitat impreuna.
3. "Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
"
Dragostea pentru persoana iubită reiese și din această comparație uimitoare a sărutului dulce cu o floare ascunsă, semnificând magia si bucuria de care eul liric are parte, deoarece floarea reprezinta frumosul, iar epitetul "ascunsă" nu face decât să amplifice misterul și dorința de a obține din nou un sărut.
4. "Înc-o gură și dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!"
Punctele de suspensie marcheaza o pauza în discursul eului liric, pentru a medita asupra dorinței apăsătoare de a fi din nou cu persoana iubită.
5. "Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!"
Ultima strofă marchează finalul tragic și arată o schimbare a stării sufletești a eului liric. Sentimentele de tristețe și melancolie cauzate de pierderea persoanei iubite sunt evidențiate prin verbele "s-a dus", "a murit", ce nu fac decât să adâncească acele stări de tristețe. Repetiția "Floare albastra! Floare albastra !", faptul ca nu primeste un raspuns, dar si ultimul vers reprezintă pierderea speranței ca persoana iubită se va mai întoarce vreodată, sugerând că totul i se pare trist.
