Dupa ce am aruncat acel caine neghiob pe geam, m-am uitat la el din urma. Nu imi venea sa cred. Corpul imi era cuprins de mila.
Am rugat conductorul sa opreasca. I-am spus doamnei fapta mea. Aceasta, ingrozita, a lesinat. Cand s-a trezit, l-a vazut pe conductor cu catelul in brate, oferindui-l. Aceasta se calmase.
S-a uitat spre mine cu ochii, putin inlacrimati, dar cu un zambet stanjenit, privirea semnificand rusinea si bucuria in acelasi timp.
Si-a luat potaia si a coborat la urmatoarea statie.
Dupa doua zile, m-am intalnit cu dumneaei si cu rusinea atarnata pe fata,i-am cerut scuze. Mi-a zambit fals si a spus cu o voce inceata ''Nu este nimic...''.
Dupa acesata replica eu m-am indepartat de ea, nemaiintalnindu-ne niciodata.
Sper ca te-am ajutat!!
