“Cei trei muşchetari”
Alexandre Dumas
rezumat
În prima zi de luni din aprilie 1625 un tânăr gascon din Tarbes pe nume
D’artagnan ce semăna cu don Quijote, la optsprezece ani urma să părăsească casa părintească, ascultând poveţele celor doi părinţi pornind într-un drum de lung spre Paris pentru a-şi face un rost.
Toată averea lui D'artagnan stătea în cincisprezece scuzi, un căluţ galben, pricăjit, de vreo treisprezece ani, o alifie bună pentru toate rănile (primită de la mama sa) şi o scrisoare prin care tatăl său îl recomanda căpitanului muşchetarilor, domnului de Treville, pe care îl cunoscuse odinioară. Drumul, datorită înfăţişarii sale demne, firii aprige, a privirii vioaie şi inteligentă, şi dată fiind înfăţişarea căluţului, nu e lipsit de peripeţii. Pierde chiar preţioasa scrisoare. La Paris D artagnan îi câştigă bunăvoinţa domnului de Treville, dar pentru a primi uniforma de muşchetar, mai întâi trebuie să-şi facă ucenicia. Tânărul gascon parcă atrage toate boroboaţele în jurul lui, nedeprins cu obiceiurile marelui oraş. Încă din prima zi se vede provocat la duel, pe rând, de trei vestiţi muşchetari: Athos, Porthos şi Aramis,cei trei nedespărţiţi.
