. „Rabdarea lupului era infricosatoare. Rabdarea barbatului era la fel de infricosatoare. Omul ramase intins si nemiscat o jumatate de zi, straduindu-se sa nu lesine, pindind creatura care voia sa-l manince si pe care voia s-o manince. Citeodata, marea toropitoare navalea peste el si barbatul visa indelung, dar, fie ca era treaz, fie ca visa, astepta necontenit rasuflarea hiriita si mingiierea aspra a limbii aceleia.Nu mai auzi rasuflarea si se smulse incetisor din cine stie ce vis, cind simti limba pe mina. Astepta. Coltii strinsera slab. Strinsoarea spori. Lupul isi folosea ultimele farime de putere incercind sa-si infiga dintii in hrana dupa care astepta de atita vreme. Dar si barbatul asteptase mult, iar bratul lui ranit apuca strins falca lupului. In timp ce lupul se zbatea slab, iar bratul se stringea fara vlaga, cealalta mina aluneca incet si apuca si ea fiara."Jack London (John Griffith Chaney) s-a născut în ianuarie 1876, în San Francisco, California. Familia i s-a destrămat încă de timpuriu. Tatăl său, William Chaney, avocat, jurnalist şi astrolog, îşi neglijează soţia şi fiul, astfel că mama alege să se despartă de el şi să trăiască, împreună cu micul John, alături de un alt barbat, John London, veteran al Războiului Civil. Cel care avea să fie mai târziu cunoscut drept Jack London a trebuit să muncească de mic : a vândut scoici, a navigat în Pacific, a lucrat în mină şi într-o fabrică de conserve. Timpul liber şi-l petrecea neobosit prin librării, citind pe nerasuflate romane sau cărţi de călătorie. La 17 ani, supravieţuieşte unui naufragiu şi, ajuns teafăr acasă, îi povesteşte mamei întâmplările prin care a trecut. Este îndemnat fără întârziere să participe la un concurs literar, al cărui premiu I, de 25 de dolari, îl câştigă fără efort, în faţa unor concurenţi de la universităţile Berkeley şi Stanford. La 22 de ani, London avea deja o bogată experienţă de viaţă (fusese pentru o scurtă perioadă student la Universitatea din California şi încercase să se îmbogăţească în Canada, în minele de aur din Yukon) şi, deşi nu avea încă un rost, era hotarât să îşi câştige existenţa din scris. În 1899 a început să publice regulat povestiri în Overland Monthly. Această rutina l-a ajutat să se disciplineze şi, ca sa-şi cizeleze stilul, îşi impune să scrie măcar 1.000 de cuvinte pe zi. Celebritatea o va cunoaşte abia în 1903, când va publica romanul Chemarea străbunilor. Tânăr încântator, tot timpul vesel, perseverent şi curajos, întotdeauna dornic de aventură, Jack London crede cu tărie că succesul nu izvorăşte decât din muncă, astfel încât între anii 1900 si 1916 publică peste 50 de titluri de proză şi nonficţiune, sute de povestiri şi o sumă impresionantă de articole. Câteva dintre cărţile sale şi multe dintre povestiri au devenit celebre, iar unele titluri au fost traduse în peste 70 de limbi sau ecranizate cu succes. Printre cele mai citite se numară Chemarea străbunilor, Colţ - Alb, Lupul de mare, Martin Eden şi John Barleycorn. În 1916, la numai 40 de ani, Jack London moare la ferma sa din Glen Ellen.
