Consider că a îndeplini datoriile față de aproapele nostru pare, teoretic ceva destul de simplu având în vedere că ultimele 6 porunci ale decalogului ne spun îndatoririle noastre față de aproape, însă, în acest caz precum și în multe altele, partea teoretică are un grad de dificultate mai scăzut comparativ cu cea practică. Noi, oamenii, suntem ființe ușor de corupt, deci chiar dacă ne dorim foarte mult, poruncile pot fi adesea greu de respectat. Să îndeplinim datoriile ar însemna să fim cinstiți și să lăsăm orice orgoliu de-o parte, însă tind să cred că nimeni nu ar putea respecta întocmai poruncile Domnului. Este totuși o diferență între cei care se căiesc pentru greșeli și nerespectări ale dorințelor lui Dumnezeu și între cei care refuză existența acestuia, zis și eretici. Cred cu tărie că bunul Dumnezeu iartă, însă nerespectarea datoriilor față de aproape îl întristează, ca și cum un părinte și-ar vedea copiii certându-se și disprețuindu-se. Deși adesea nu vom putea îndeplini îndatoririle noastre de copii ai lui Dumnezeu, important e să ne străduim să le îndeplinim, iar dacă pentru o clipă invidia și alte nerespectări apar, trebuie să ne cerem scuze lui Dumnezeu, dar și să fim mai darnici cu aproapele. Precum o formă de pocăință. Creștini catolici sau ortodocși, nu are importanță. Dumnezeu e unul și trebuie să îi respectăm dorințele, printre care și să ne iubim aproapele. Nu doar să fim buni cu aproapele, să îl iubim, deoarece Domnul a vrut să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.
