Observam in acest fragment chintesenta a doua mosteniri genetice regionale ,cu minusurile si plusurile ei.
Aflam de la Eliade ca o mostenire nu o anuleaza pe cealalta ci o completeaza, o intregeste si ii confera valoare celeilalte prin echilibru si varietatea de trairi diametral opuse uneori.
Daca mostenirea moldoveneasca din partea paterna ii deschidea micului Eliade portile spre latura artistica , a poeziei si a metafizicii, cealalta mostenire genetica, materna de asta data, partea olteneasca, ii oferea autorului energia si vitalitatea de care a vea nevoie sa echilibreze melancolia sau crizele nervoase , aproape depresive pe care , ca orice tanar le avea uneori, dar pe care le simtea la un nivel superior.
ex 2
Familia lui Mircea Eliade ne este prezentata ca o famile unita, facand parte din mica burghezie, fara insa a avea pretentia de a fi una.
O famile echilibrata si deschisa spre latura spirituala a vietii si cu o viziune destul de ampla asupra culturii.
Ni se descopera de asemenea ca o familie in care educatia are un loc important si in care Eliade isi gaseste echilibrul, multumit fiind ca a fost fiul mijlociu, beneficiind astfel de un soi de libertate in sensul in care nu a fost sufocat de grija si prea multa iubire precum mezinul, dar nici de atentia excesiva de care a beneficiat fratele mai mare vreme de 2 ani cat a fost unicul copil.
Parintii l-au sprijinit pe Eliade, facilitandu-i accesul la cunoastere prin acordul dat ca el sa viziteze tari precum Italia sau India, in care se putea dezvolta spiritual si intelectual
