Săptămâna trecută, în urma unei neînțelegeri, m-am certat cu Andrei. Îi tot spuneam ca lucrurile au stat într-un mod diferit, și nu cum credea el, dar degeaba. De -atunci, nu ne-am mai vorbit. Ne-am evitat pana și privirile. Situația era destul de ciudată, ținând cont ca eram și colegi de clasă. Pe tot parcursul acestor trei ani, ne-am înțeles destul de bine. Ne ajutam la teme, ne jucam împreună. Pentru că aveam remușcări, gândindu -mă ca și eu am avut o parte de vină, am mers acasă la el, pentru a-mi cere scuze. Împăcarea a fost destul de frumoasa. Fiecare dintre noi si-a recunoscut partea sa de vină. Ar fi fost păcat sa stricam o prietenie așa de frumoasa, precum o aveam noi.
