Se spune ca cel mai bun prieten al omului este cainele.
Nu am inteles aceasta expresie pana de curand , cand am experimentat eu insumi fidelitatea si atasamentul unui caine.
e vorba despre catelul meu Ricki ,pe care l-am primit in dar de ziua mea.Nu am fost prea incantat cand,Mirel,colegul meu de banca, mi l-a pus in brate, cu o funda mai mare decat el..
Se tinea dupa mine, dar eu nu ii acordam pra multa atentie si ii spuneam sa se departeze.El venea si-mi aucea papucii , dadea din coada cand veneam de la scoala si se bucura de cate ori ma vedea, desi eu nu-i raspundeam cu aceeasi afectiune.
De curand, am mers cu prietenii sa profitam de derdelusul format pe lacul din sat. Ne-am luat patinele si ne-am aventurat dincolo de marginea lacului, care in vremuri calde e destul de adanc.
In timp ce joaca era in toi, gheata s-a spart si eu am cazut in apa !
Ceilalti copii s-au speriat si au fugit spre mal, iar eu am ramas in mijlocul apei, strigand infiorat dupa ajutor!
Cand panica si deznadejdea ma cuprinsese cu totul, am simtit cum sunt tras afara din apa inghetata. Am privit si l-am vazut pe Ricki cum a sarit dupa mine in apa si ma tragea de haine cu dintii scotandu-ma la mal.
Mi-am dat seama ca Ricki este intr-adevar cel mai bun prieten al meu si a dovedit asta cand eram la greu, riscandu-si propria viata pentru a ma salva pe mine.
De atunci , sunt mult mai atent cu el, il iubesc neconditionat si am devenit de nedespartit.
