Prietenii
compunere
Era o zi splendidă de vară, era cald și o briză răcoritoare adia încet pe sub șuvițele mele blonde. Hotărâsem cu două zile înainte că azi voi merge la pescuit.
Pe când mă așezam pe scăunel după ce mi-am aranjat undița, un sunet ciudat m-a oprit.Se auzea din stufărișul des de pe marginea bălții. Curios m-am îndreptat acolo. M-am apropiat încet și cu grijă, dar când am văzut ce se petrece, n-am putut să-mi rețin țipătul meu de uimire. Era prietenul meu Mihai, rănit datorită unui câine. Deoarece am fost un prieten adevărat cu el, l-am ajutat fără să stau pe gânduri. După multe eforturi l-am adus acasă și l-am îngrijit cum am știut mai bine deoarece părinții mei erau plecați. Așa cum stătea el acolo, pe pernă, îmi spune: " să știi că un prieten adevărat, la necaz se cunoaște, așa cum îmi ești tu mie, nu voi uita niciodată, vei rămâne cel mai bun prieten al meu"
Aceste cuvinte m-au emoționat complet și va spun sincer că nu voi uita niciodată această întâmplare.
