Poveste de iarnă
Vatra strălucește. Cad stele mii și mii. Cerul luminos al nopții de iarnă dă impresia unei zile la Polul Nord.
Copiii stau la fereastră și privesc cum fulgii mari, asemenea pufului care cade din perne atunci când se joacă, dansează aproape de fereastră.
Mama împletește colaci și pregătește ingredientele pentru aluatul de cozonac. Afară, tata taie lemne pentru la noapte.
Fără să asculte de învățăturile părinților, cei doi copii se îmbracă cu gecile groase, încalță ghetuțele curate și călduroase și zboară în grădina casei, unde încep să se războiească cu zăpada. Mama deschide geamul și îi strigă să intre înapoi în casă, dar ei nici nu o aud: așa sunt de absorbiți de joaca în omăt.
După un timp, tata li se alătură și, împreună, construiesc un mare om de zăpadă pe care i-l arată apoi mamei.
Când toți se adună la cină, copiii au obrajii aprinși, iar în casă plutește bucuria dată de minunata seară de iarnă.
