Vara
Când eram în clasele primare, venirea verii mă extazia...
Admiram îndelung cerul albastru, pe care lunecau, ici colo, câțiva
norișori alburii, căutam umbra copacilor înalți și le mângâiam,
cu privirea, frunzele tremurătoare, urmăream, visător, zborul
încrucișat al rândunelelor, respiram aerul, aerul cald, și-l
imaginam, continuu, ca o forță primordială a vieții.
Timpul a trecut, misterios și ireversibil...
Acum aștept să vină vara, să fiu mai liber, să mă întâlnesc mai
des cu prietenii, să călătoresc prin locuri pitorești, să stau în
tihnă și să citesc, să scriu uneori poezii..., fluturări ale sufletului
meu tânăr, veșnic tânăr!
Voi sărbători începutul lunii iunie cu trei fire de iarbă, pe care
le voi așeza alături de fotografia mea din clasele primare,
adăugând și acest strop de lumină vie, strecurat de tăriile
infinite ale nepătrunsului Univers:
" E vară..., și cerul plutește-n albastru,
Grădinile-și varsă parfum de bujor;
Deasupra de noi, plutește un astru:
E zâmbetul Domnului Învățător !"
