Ce frumoasa e viața
Elena, căci despre ea este vorba, este o fată frumoasa, de doisprezece anișori, blândă, și mereu cu zâmbetul pe buze. Ne-am cunoscut în mediul online, acum doi ani de zile. La început, doar ne salutam prin intermediul etimoticoanelor. Încet, încet, am început sa vorbim despre școală, despre pasiunile noastre, mâncărurile preferate, unde ne-am dori sa ne petrecem vacanta. În scurt timp s-a legat o frumoasa prietenie între noi. Nu era zi, în care sa nu vorbim. Nu conta subiectul, important era sa ne scriem sau sa ne vedem prin intermediul camerei web. Pentru a ne putea cunoaște, părinții noștri au hotărât sa mergem împreună la mare, în vacanta de vara. Abia așteptam s-o văd, fata în fata, pe Elena, fata care nu era trista niciodată. Iată, ca ziua cea mare a sosit. Am coborât repede din mașină, pentru a o întâmpina. Elena, care nu-mi spusese vreodată , ca ar suferi de vreo boala, stătea tintuita într-un scaun cu rotile. N-am știut cum să reacționez și m-am oprit pe loc. Elena s-a apropiat de mine, mi-a strâns mână și mi-a spus ca ea este un copil ca oricare altul. Boala n-a împiedicat -o, ci din contra , tot ce si-a propus, a dus la bun sfârșit. Viața e frumoasa, indiferent de situația în care te afli. Nu cunoscusem pana atunci, un copil atât de puternic , atât de plin de viață, atât de optimist. Acea zi mi-a schimbat viața. Am învățat ca trebuie sa apreciem ceea ce avem, ca nu trebuie sa ne plângem de anumite lucruri, care cel mai probabil sunt banale, ca trebuie sa profitam de orice moment din viața noastră.
