Afara încă ninge, dar nu simt frigul. Stau în căldură șemineului și a familiei, dezbatand idei legate de globulețe din brad, dar gândul meu este la cadourile ce vor sosi din sacul darnic al Moșului.
După ce am luat masa împreună, fiind seara, ne retragem în salon. Ochii mei fug sub brad. Fursecurile frumos ornate de către mătușa mea alături de mine, zaceau pe podeaua de lemn. Din spatele perdelei de catifea verde, zăresc mișcare. Era un cățeluș! Cel mai frumos pe care-l văzusem. Se pare ca nu a mai rezistat așteptării îndelungate din sania Moșului, apărând ca o surpriza în bratele mele, transformând Crăciunul acesta într-unul nemaipomenit.
