bivolul era intelept, stia cum sa profite de cineva :
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni…
dulaul judeca deodata
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
dulaul era invidios si dorea ce au altii
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare…
cotofana era profitoare dar si ajuta:
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni…
bivolul era gospodar
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
