Augur de toamna
de Barbu Fundoianu
"Afară suflă vântul şi ploaia bate-n geamuri,
Şi nori sporesc pe boltă ca zdrenţuite flamuri,
Mor macii-n în lac de sânge pe margini de răzoare,
Şi plânge firav cimbrul şi gingaşa cicoare,
Sălbatica răsură aprinsă-n crâng ca focul
Pe vânt împrăştiată îşi plânge dus norocul
Şi freamătă pădurea şi geme-n plâns porumbul,
Şi plâng şi norii negri, şi cerul cum e plumbul,
Şi plânge apa-n vaduri; şi sufletul meu moare
În aiurări de spaimă şi-n cânturi funerare...
"zdrențuite flamuri " - zdrențuite: adjectiv provenit din participiul verbului "a zdrențui"
"sufletul meu" - meu: adjectiv pronominal posesiv provenit din pronume posesiv
