Răspuns :
Răspuns:
Era o zi toridă de vară, iar eu mă aflam în curtea bunicilor, unde mi-am petrecut multe dintre cele mai frumoase momente ale copilăriei mele. Curtea era plină de flori colorate, iar mirosul dulce al trandafirilor mă învăluia de fiecare dată când mă apropiam de tufele îngrijite cu atâta grijă de bunica. În timp ce mă jucam pe lângă vechiul leagăn de lemn, l-am auzit pe bunicul strigându-mă din grădină.
-Ioana, vino repede să vezi ce am găsit!
-Ce este, bunicule? am întrebat curioasă.
-Am găsit un cuib de păsărele în cireș, a răspuns el, arătând cu degetul spre ramurile de sus ale copacului.
-Uau! Pot să mă urc să-l văd? am întrebat, cu ochii sclipind de nerăbdare.
-Desigur, dar ai grijă să nu sperii păsărelele, mi-a spus el zâmbind.
Am urcat cu grijă în cireș și am privit micile păsărele, care stăteau cuminte în cuibul lor. Emoția pe care am simțit-o atunci era de nedescris. Inima îmi bătea cu putere, iar bucuria descoperirii unui asemenea loc ascuns era copleșitoare.
Curtea bunicilor era un adevărat paradis pentru mine. Într-un colț al grădinii se aflau rânduri de roșii și castraveți, iar lângă fântână, un strat mare de căpșuni coapte. Fiecare plantă era atent îngrijită, iar verdele intens al frunzelor contrasta perfect cu roșul și galbenul fructelor.
În acele momente, am simțit o profundă recunoștință pentru bunicii mei și pentru toate clipele magice pe care le-am trăit în acea curte minunată.
Explicație:
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.