„ Până la vârsta de 14 ani, Ionel Popescu, un elev lăudat de toată lumea pentru că avea patima lecturii, a citit numai romane subţiri, de două maximum două degete şi jumătate de la mâna stângă.(...)
Luni de-a rândul, Ionel Popescu s-a uitat cu un sentiment amestecat de ciudă şi frică la romanele groase din biblioteca şcolii(...).Bibliotecara, o domnişoară bătrână care-l plăcea pe băiat,(...) l-a surprins uitându-se la romanul lui Romain Rolland "Jean Cristophe".
Nu prea e pentru copii, a zis ea, dar încearcă, poate o să-l biruieşti!
Ideea că romanele sunt de două feluri, unele de citit şi altele care trebuie biruite,
l-a pus pe gânduri pe băiat. Când bibliotecara i-a adus din raft cele trei tomuri, a câte trei-patru degete arătătoare fiecare, ale romanului lui Romain Rolland, Ionel Popescu s-a dat un pas înapoi.
Până acum te-ai distrat, i-a mai zis domnişoara bătrână, de azi încolo o să lupţi, o să te muţi cu totul în lumea lui Jean Cristophe. Ionel Popescu nu prea a înţeles el cum devine chestiunea cu lupta şi cu mutatul, însă după două săptămâni trăite în transă, când trebuia să vină maică-sa la două noaptea să-i stingă veioza, iar la şcoală era chiaun de somn, a înţeles că pentru asta era el făcut, pentru călătorii lungi în lumi în care nici ai lui şi nici măcar profesorii nu aveau să ajungă vreodată.
Dumnezeule, şi ce călătorii! "Pe Donul liniştit" de Mihail Şolohov, patru volume, "Război şi pace" de Lev Tolstoi, două volume, "Mizerabilii" de Victor Hugo, trei volume, "Klim Samghin" de Maxim Gorki, trei volume, "Crimă şi pedeapsă" de Dostoievski, două volume, "Potopul" de Henrik Sienkiewicz, trei volume... După jumătate de an de lupte grele, câştigate capitol după capitol (...), băiatul şi-a dat seama că nu mai aparţine lumii din jur, că are o lume a lui care va trebui apărată toată viaţa.
Spre mirarea bibliotecarei, Ionel Popescu a început să recitească plin de frenezie romanele mai subţiri de două degete şi jumătate, pe care le consumase ca "lecturi obligatorii".
Nu te înţeleg, a zis bibliotecara, deşi îl înţelegea, însă voia să verifice dacă Ionel îşi dădea seama ce i se întâmplase, doar sunt aceleaşi cărţi pe care le-ai citit anul trecut. ,,Cărţile sunt aceleaşi, eu sunt altul, a zis elevul.”
5 p)Analizează predicatele din paragraful evidențiat (tipul predicatului, tipul verbului, mod, timp, persoană, număr, conjugare).
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.