Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu
pe care l-a zamislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea
însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute
din ele. Noi, cei de aici, rupţi de pământ şi de neam regăsim în el tot ce-am lăsat în urmă, de
la vazduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre până la cerul nopţii româneşti
şi teiul înflorit al copilăriilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem, ca într-un
dulce somn, la noi acasă. întreg Universul nostru îl avem în aceste zeci de pagini, pe care
o mânǎ harnică le-a tipărit şi le împarte astăzi în cele patru colţuri ale lumii peste tot unde
ne-a împrăştiat pribegia. Păstraţi-le bine; este tot ce ne-a rămas neîntinat din apele, din
Cerul şi din pământul nostru românesc.
(Mircea Eliade, Paris, septembrie 194
care sunt toate substantivele din acest text​