**O zi de vară la bunici**
Era o zi toridă de vară când am ajuns la casa bunicilor mei. Aerul fierbinte pulsa deasupra asfaltului, iar câmpurile de grâu se întindeau până la orizont, aruncând sclipiri aurii sub soarele arzător. Casa bunicilor era o construcție veche, cu ziduri groase de piatră care păstrau răcoarea înăuntru. În fața casei, o grădină mare plină de flori colora atmosfera cu miresmele ei îmbietoare: trandafiri, margarete și crini își înălțau tulpinile delicate spre cer. Sub umbra unui nuc bătrân, bunicul își aranja uneltele de grădinărit, pregătindu-se să taie iarba.
În casă, bunica îmi pregătea prânzul. Mirosea a ciorbă de legume și a plăcintă proaspăt scoasă din cuptor. Am intrat și am observat masa frumos aranjată, cu fața de masă albă brodată și farfuriile din porțelan vechi, moștenire de familie. Fereastra din bucătărie era deschisă, iar o adiere ușoară aducea răcoarea de afară și ciripitul vesel al păsărilor.
„Bunico, ce mai faci?” am întrebat eu intrând în bucătărie.
„Ah, dragul meu, mă bucur că ai venit! Am pregătit toate mâncărurile tale preferate,” a răspuns ea zâmbind. „Cum a fost drumul?”
„A fost lung și cald, dar acum sunt bine,” am spus eu, simțindu-mă deja mai relaxat. „Mi-a fost dor de voi.”
„Și nouă ne-a fost dor de tine,” a adăugat bunicul intrând în casă cu pălăria de paie pe cap. „Să ne așezăm la masă și să povestim.”
Am ieșit toți trei în grădină, unde bunica pregătise o masă rustică, sub umbra deasă a nucului. Frunzele copacului se legănau ușor în bătaia vântului, creând un joc de umbre și lumini pe fața de masă. Am început să mâncăm, discutând despre vremurile trecute și planurile de vacanță.
Bunicul ne-a povestit despre cum obișnuia să pescuiască în râu când era tânăr, iar bunica râdea amintindu-și de întâmplările amuzante din tinerețe. Între timp, eu priveam cerul senin și îmi lăsam gândurile să zboare. Râul de la marginea satului murmura liniștit, iar câmpurile se legănau sub adierea vântului de vară. În acel moment, totul părea perfect.
Am petrecut restul zilei ajutându-i pe bunici la treburile gospodărești. Am adunat legumele din grădină, am udat florile și am hrănit animalele. Seara, ne-am strâns cu toții în jurul focului din curte, bucurându-ne de lumina caldă a flăcărilor și de poveștile spuse de bunici.
Am realizat cât de valoroase sunt aceste momente și cât de mult îmi lipsesc în agitația zilnică a orașului. Bunicii mei, cu înțelepciunea și dragostea lor necondiționată, reușeau mereu să transforme fiecare vizită într-o amintire de neuitat. Și, în acea seară de vară, sub cerul înstelat, am înțeles că adevărata bogăție nu constă în lucrurile materiale, ci în clipele petrecute alături de cei dragi.
