Răspuns:
Era o dimineață însorită de iunie, potrivită pentru a sărbători școala noastră care împlinea 50 de ani. Curtea școlii era aglomerată de elevi, profesori și părinți, cu toții pregătiți să ia parte la activitățile planificate pentru acea zi specială. Balonul imens de la intrare, împodobit cu numărul 50 format din flori de hârtie, strălucitoare sub lumina soarelui. Pe standuri se aflau prăjituri, sucuri și alte produse făcute de către elevi.
Pe terenul de joc, profesorii și elevii participau la un meci amical. Aerul era încărcat de energie pozitivă și bucurie. La un moment dat, am remarcat un grup numeros de copii adunându-se în jurul unui stand mic unde se desfășura un concurs de desene pe asfalt. Am hotărât să particip și eu, așa că am luat o cretă și am început să fac un desen.
— Maria, ce desen faci? m-a întrebat Ana, prietena mea cea mai bună.
— Încerc să desenez un peisaj de vară, i-am răspuns zâmbind.
— Arată minunat! Vrei să te ajut? a continuat ea entuziasmată.
— Sigur, uite, poți să desenezi soarele aici, i-am spus, arătându-i un colț al desenului.
Ana s-a aplecat și a început să creeze un soare enorm, care strălucea puternic cu razele sale. La acea vreme, am realizat că, fie că câștiga cineva sau nu, adevărata fericire consta în a fi împreună, construind amintiri care nu vor fi uitate niciodată. Toate lucrurile din jur păreau fermecătoare, fiecare zâmbet și fiecare nuanță contribuiau la această zi specială.
