Pe malul lacului, sub soarele blând,
O pisică surâde, lenevind în vânt.
În umbra unui copac, vrăbiuțe cântători,
Povestesc în ciripit ceasuri de flori.
Cu blănița mătăsoasă, pisica se joacă,
Prin iarbă se târăște, pe-a lor melodie, dansează.
Vântul îi mângâie mustățile în joacă,
În lumea lor mică, timpul își pierde aripi zburătoare.
În lumina ce coboară peste lacul liniștit,
Pisica și vrăbiuțele se odihnesc împreună,
Sub ochii blânzi ai lunii, lângă copacul adormit,
Fiecare poveste e un fir de dor ce nu se rupe niciodată.
