În textul "Amurg violet" de George Bacovia, o marcă a lirismului subiectiv este prezența accentuată a sentimentului de melancolie și a atmosferei personale transmise prin intermediul descrierilor cromatice și senzoriale. Un exemplu clar este:
"Amurg de toamnă violet...
Orasul tot e violet."
Aceste versuri reflectă percepția subiectivă a poetului asupra peisajului, folosind culoarea violet ca simbol al stării sale emoționale și al atmosferei de tristețe și melancolie. Repetiția cuvântului "violet" intensifică senzația de uniformitate și copleșire, evidențiind astfel implicarea emoțională a subiectului liric în descrierea peisajului.
