Răspuns:
Prin pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului, unde frunzele dansau ușor sub adierea blândă a vântului, se petrecea o întâmplare de poveste.
Într-o dimineață de primăvară, când razele soarelui străpungeau coroana copacilor seculari, o călătoare neobișnuită pășea cu grație pe potecile acoperite de iarbă proaspătă. Părul său lung, asemenea mătăsii, se unduia ușor odată cu mișcările ei elegante.
În timp ce avansa prin pădure, pasărea cântătoare își făcea simțită prezența, încântând auzul călătoarei cu triluri melodioase. Florile sălbatice își întindeau petalele colorate către ea, încercând să-i capteze atenția cu parfumul lor îmbietor.
În adâncul pădurii, izvorul cristalin își revărsa apele limpezi într-un mic lac, reflectând culorile vibrante ale naturii din jur. Acolo, călătoarea se opri, atrasă de frumusețea locului și de liniștea ce părea să domnească etern.
În acel moment magic, o ciocârlie coborî din cer și se așeză pe umărul călătoarei, cântându-i o melodie dulce ca mierea. Soarele își coborî razele peste întreaga scenă, creând un tablou desprins din basmele vechi.
Așa se desfășura întâmplarea în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului, unde natura își dezvăluia frumusețea în toată splendoarea ei, iar călătoarea rămânea fermecată de fiecare aspect al
