Se împlinise cam un veac de când cel dintâi cu acest nume, la care se adǎoga-
se porecla de Măgureanu, după o moşioară de danie domnească, fugind de unde-
va, de prin părțile turcești, ca să scape de ispăşirea unui îndoit omor, se aciuiase
în Valahia şi ajunsese armaş mare. O tristă faimă supraviețuise omului pătat de
sânge ce nu fusese văzut râzând niciodată. La veneticul acesta necunoscut, des-
pre care se zvonise că nu-şi destăinuia obârșia pentru că ar fi fost prea joasă,
învederau tocmai dimpotrivă, trupeşte şi sufleteşte, semnele unei înalte stirpe
în cădere: portul semeţ şi înfăţişarea nobilă, trufia, cerbicia şi cruzimea, lenea,
sila de viață, setea de răzbunare şi puterea de ură, semne ce trecu urmaşilor săi
cari, de nu s-ar fi prigonit între dânşii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă
dura o casă puternică şi vestită. Credința că țara românească le-a fost neprielni-
că nu era lipsită de temei, cu toate că şi suceala firii lor pătimaşe şi îndărătnice,
bântuită de învrăjbire, nu numai vitregia împrejurărilor i-a împiedicat să ajun-
gă la treapta pentru care-i meneau prețioasele daruri ale minții. Ei se arătase-
ră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă şi meşteri în condei, isteţi şi
destoinici
,
dar fără şir în ce făceau, cu trăsneli toţi şi cu toane, purtând fiecare în sine plo-
dul propriei sale pierderi şi pieiri şi, stând cineva să cugete la soarta Paşades-
tilor-Măgureni ar zice că asupra neamului lor apasă o neagră afurisenie
care-
l
mâna fără înduplecare spre stingere, supunându-l mai înainte
la încercările cele
mai grele ale restriştei. Dezrădăcinată şi răsădită în pământ
străin, bătrâna tul-
pină bătută de vijelie îşi scuturase jalnic cele din urmă frunze
.
(Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche)
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele ce-
rințe cu privire la text.
1. Precizează sensul în context al expresiei „,fără şir”.

​