Scena 1 din "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale se incadreaza in genul dramatic datorita structurii sale bazate pe dialoguri directe intre personaje, fara interventii narative, si a prezentei didascaliilor care ghideaza interpretarea actorilor. De exemplu, indicatia scenica "Tipatescu (grăbindu-se si aruncându-și pălăria pe masă)" arata cum trebuie sa actioneze personajul pe scena. Dialogurile vii si naturale dintre Zoe, Trahanache si Tipatescu introduc conflictul central al piesei, legat de pierderea unei scrisori compromitatoare. Zoe exclama: "E pierduta, pierduta pentru totdeauna!", in timp ce Trahanache, incercand sa calmeze situatia, spune: "Asta-i buna! Cum pierduta?", demonstrand confuzia si naivitatea lui. Tipatescu, incercand sa gaseasca o solutie, spune: "Trebuie să găsim scrisoarea cu orice preț!" Aceste dialoguri nu doar ca avanseaza actiunea, dar si contureaza personalitatile personajelor. Actiunea se desfasoara in fata publicului, mentinand tensiunea si interesul prin dezvoltarea conflictului si interactiunile dinamice dintre personaje, caracteristici esentiale ale genului dramatic.
