Din totdeauna muzica a avut o importanță deosebită în viața noastră, influențându-ne emoțiile, gândirea și comportamentul. Consider că aceasta nu doar că ne oferă o formă de divertisment, dar contribuie și la formarea identității, la dezvoltarea abilităților cognitive și la îmbunătățirea stării emoționale.
Studiile au arătat că implicarea în activități muzicale, cum ar fi cântatul la un instrument, poate îmbunătăți abilitățile de gândire critică, memoria și capacitatea de concentrare. Nu vom detalia aici aceste abilități, dar prin impactul său complex și variat, muzica contribuie la formarea unor indivizi echilibrați, empatici și creativi.
Dacă facem referire la romanul psihologic ”Ultima noapte de dragoste, îtâia noapte de război” a lui Camil Petrescu nu putem afirma că în firul epic ne sunt prezentate referiri la muzică și rolul esențial al cesteia în viața personajului, de exemplu, decât doar în câteva paragrafe care amintesc acest lucru.
De pildă, în capitolul ”Diagonalele unui testament” , convorbirea pe care Nae Gheorghidiu , pentru a-și vedea afacerea definitivată, o are cu dl Ziegler face o referire familia sa:
”Vezi dumneata, domnule Ziegler, eu cred ca nimic nu înalta pe om mai mult ca muzica. În vremurile astea materialiste, când omul se gândește numai la stomac, e un dar de la Dumnezeu... Dar, băieți ai?”
SAU
în capitolul ” Nea acoperit pământul lui Dumnezeu ”, atunci cînd batalionul condus de sublocotenentul Ștefan Gheorghidiu se retrage și trebuie să intre în satul de sași, va zări un mic husar ” Iata- la douăzeci de pași. E un flăcăiaș cu ochii ca măslinele, cu fața pătrată, umerii obrajilor prea ieșiți, cu mustața mică, neagră, tunsă. Mișcă buzele. Acum se aude. Cânta. Îmi tremura mâinile pe arma.”
