Poezia „Primăvara” de Magda Isanos surprinde renașterea naturii odată cu venirea primăverii, temă centrală a textului. Mesajul poeziei evidențiază optimismul și bucuria aduse de acest anotimp, simbolizând speranța și reînnoirea.
Unul dintre elementele componente ale peisajului descris în poezie este pârâul umflat, care „aleargă sălbatec și viu”. Acesta sugerează energia și vitalitatea naturii renăscute. Un alt element este floarea albastră și crudă, care „se-nalță sfioasă spre soare”. Aceasta simbolizează fragilitatea și speranța începuturilor.
Printre figurile de stil relevante pentru mesajul poeziei se numără personificarea din „bătrânul pământ își lasă cojocul de ger”. Aceasta sugerează eliberarea naturii de povara iernii, umanizând pământul și evidențiind transformarea sa. Metafora „Lumina-neca depărtarea” ilustrează puterea regeneratoare a luminii solare care îndepărtează întunericul și tristețea iernii, simbolizând începutul unui nou ciclu de viață.
O emoție exprimată în textul poetic este bucuria, prezentă în fiecare vers ce descrie revenirea la viață a naturii. Această emoție este justificată de descrierile entuziaste și pline de viață ale peisajului de primăvară, precum și de personificările și metaforele care intensifică sentimentul de renaștere și optimism. Spre exemplu, „În zori m-a trezit sărutarea / Trimisă pe-o rază de soare” transmite o senzație de tandrețe și încântare, subliniind atmosfera de bucurie adusă de primăvară.
