Răspuns:
Era o dimineață senină de vară când am decis să merg cu bunicii mei la pescuit. Ne-am trezit devreme, înainte de răsăritul soarelui, și am pornit spre lacul din apropierea satului. Drumul era îmbrăcat în roua dimineții, iar aerul era proaspăt și răcoros. M-am bucurat de liniștea peisajului, cu păsările ciripind voios în copaci și razele aurii ale soarelui filtrându-se printre frunzele verzi.
Ajunși la lac, bunicul și-a pregătit undița, iar eu l-am ajutat pe bunica să întindă păturica pe care urma să ne așezăm. Lacul strălucea sub lumina blândă a soarelui, iar liniștea era întreruptă doar de plescăitul ușor al apei.
"Bunicule, crezi că vom prinde ceva azi?" am întrebat eu cu nerăbdare.
"Sigur, draga mea. Răbdarea este cheia la pescuit," mi-a răspuns bunicul zâmbind.
"Ai grijă să nu sperii peștii, măi băiete," a adăugat bunica în glumă.
"Promit să fiu tăcut ca o umbră," am spus râzând.
Timpul a trecut pe nesimțite. Bunicul a prins câțiva pești, iar eu am fost încântat să-l ajut să-i scoată din apă. Între timp, bunica ne-a pregătit un prânz delicios cu sandvișuri și fructe proaspete. Am stat toți trei pe păturică, bucurându-ne de mâncare și de compania plăcută.
Acea zi la pescuit a fost una dintre cele mai frumoase amintiri din vacanțele mele la țară. Am învățat nu doar despre pescuit, ci și despre importanța răbdării și a timpului petrecut alături de cei dragi.
