Textul poetic al lui Grigore Alexandrescu, intitulat „Aşteptarea”, reflectă în mod profund tensiunea și dorința personajului liric prin intermediul mijloacelor artistice folosite.
Ideea poetică:
Poemul surprinde momentul de așteptare și anxietatea personajului liric, care speră să întâlnească pe cineva drag. Așteptarea este plină de nerăbdare și de iluzii, fiecare sunet și mișcare din jur fiind interpretate ca semne ale venirii persoanei așteptate.
Mijloacele artistice:
1. Imagistica și descrierea naturii:
- Natură devine un decor animat, unde "totul se mișcă, umblă, dar toate sunt părere", accentuând iluziile și speranțele personajului liric. Elementele naturii, cum ar fi frunza căzută și vântul, sunt utilizate pentru a crea o atmosferă vibrantă, dar înșelătoare.
2. Personificarea:
- Noaptea este personificată, "n-are deloc tăcere", iar natura capătă trăsături umane, contribuind la sentimentul de neliniște și așteptare intensă.
3. Repetiția și ritmul:
- Repetiția întrebărilor retorice („Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește?”) subliniază neliniștea și nerăbdarea. Ritmul versurilor variază, reflectând fluctuațiile emoționale ale personajului liric.
4. Jocul luminii și umbrei:
- Alternarea dintre lumină și întuneric, descrisă prin „Luna aci s-arată, aci iar se ascunde” și umbrele care par să prindă viață, accentuează starea de incertitudine și iluziile vizuale ale personajului.
5. Simbolismul:
- Luna și umbrele servesc drept simboluri ale speranței și incertitudinii. Luna, care apare și dispare, simbolizează natura schimbătoare a speranțelor, iar umbrele sunt percepute ca manifestări ale dorințelor și temerilor interioare.
În concluzie, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în acest poem este foarte strânsă. Așteptarea și anxietatea sunt accentuate prin descrierea detaliată a naturii, personificare, repetiție, jocul luminii și umbrei, și simbolism. Toate aceste mijloace contribuie la crearea unei atmosfere de tensiune și de speranță iluzorie, reflectând starea de spirit a personajului liric.