Într-o după-amiază de vară, cred că era prin iunie, pentru că cireșele erau pe terminate, iar caisele abia începeau să se îngălbenească, l-am zărit pe bunicul stand la măsuța de pe terasă, cu o ceșcuță de cafea în față, tot curățând la luleaua lui din rădăcină de vişin, pe care n-am văzut-o niciodată scoţând fum, dar de care bătrânul nu se putea despărţi. Zic „l-am zărit", şi nu „l-am văzut”, pentru că am trecut ca fulgerul pe lângă terasă: mama, cu o nuielușă de liliac în mână (n-ați gustat niciodată așa ceva?), încerca să mă prindă ca să-mi explice a nu știu câta oară de ce nu-i frumos să arunc cu bolovani în curcanul acela înfoiat și prost din curtea vecinului care mă îngână „gâl-îhî-gål” ori de câte ori încerc să fluier Bunicul a fost marinar, căpitan de cursă lungă, vila aceasta cu terasă și tot soiul de pomi și arbuşti a cumpărat-o de cum a ieşit la pensie și, zice el, are să mi-o lase mie prin tes- tament când o fi să plece la cele sfinte. Cine sunt „sfintele celea" nu știu, tot aşa cum habar n-am ce înseamnă „testa- ment", dar aş vrea să văd care o să mai alerge după mine cu vărguţa când am să fiu eu stăpân aici! O înțeleg pe mama, care strigă la bătrân „puşchea pe limbă” de fiece dată când bunicul îşi face cunoscute planurile de viitor...

Dar toate acestea le spun printre altele, principalul în acele clipe a fost să mă ascund cumva de furia mamei. Şi cel mai potrivit loc mi s-a părut a fi sub terasă, pentru că trebuie să vă



Analizează toate verbele mod , (mai mult ca perfectul ,perfect compus|simplu,imperfect,conditional optativ,conjuctiv ,participiu ,gerunziu,imperativ,supin ) ,persoana , nr